turcomerit
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Greek τουρκομερίτης (tourkomerítis). By surface analysis, turc + -o- + merit.
Adjective
[edit]turcomerit m or n (feminine singular turcomerită, masculine plural turcomeriți, feminine and neuter plural turcomerite)
- supporting the Turks
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | turcomerit | turcomerită | turcomeriți | turcomerite | |||
| definite | turcomeritul | turcomerita | turcomeriții | turcomeritele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | turcomerit | turcomerite | turcomeriți | turcomerite | |||
| definite | turcomeritului | turcomeritei | turcomeriților | turcomeritelor | ||||
References
[edit]- turcomerit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN