triplicitate
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French triplicité.
Noun
[edit]triplicitate f (uncountable)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | triplicitate | triplicitatea | triplicități | triplicitățile | |
| genitive-dative | triplicități | triplicității | triplicități | triplicităților | |
| vocative | triplicitate, triplicitateo | triplicităților | |||