transpune

Romanian

Etymology

From trans- +‎ pune, modelled after French transposer.

Pronunciation

• IPA^(key): /tranˈspu.ne/

Verb

a transpune (third-person singular present transpune, past participle transpus) 3rd conj.

1. (transitive) to transpose

Inflection

    conjugation of transpune (third conjugation, past participle in -s)

infinitive			a transpune
gerund			transpunând
past participle			transpus
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	transpun	transpui	transpune	transpunem	transpuneți	transpun
	imperfect	transpuneam	transpuneai	transpunea	transpuneam	transpuneați	transpuneau
	simple perfect	transpusei	transpuseși	transpuse	transpuserăm	transpuserăți	transpuseră
	pluperfect	transpusesem	transpuseseși	transpusese	transpuseserăm	transpuseserăți	transpuseseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să transpun	să transpui	să transpună	să transpunem	să transpuneți	să transpună
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		transpune			transpuneți
	negative		nu transpune			nu transpuneți

Derived terms

• transpunere, transpoziție (“transposition”)