timporar

Romanian

Adjective

timporar m or n (feminine singular timporară, masculine plural timporari, feminine and neuter plural timporare)

1. Obsolete form of temporar.

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	timporar		timporară		timporari	timporare
	definite	timporarul		timporara		timporarii	timporarele
genitive- dative	indefinite	timporar		timporare		timporari	timporare
	definite	timporarului		timporarei		timporarilor	timporarelor

References

• timporar in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN