tigni

See also: tignî

Latin

Noun

tignī

1. genitive singular of tignum

Romanian

Verb

a tigni (third-person singular present tignește, past participle tignit) 4th conj.

1. Obsolete form of tihni.

Conjugation

    conjugation of tigni (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a tigni
gerund			tignind
past participle			tignit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	tignesc	tignești	tignește	tignim	tigniți	tignesc
	imperfect	tigneam	tigneai	tignea	tigneam	tigneați	tigneau
	simple perfect	tignii	tigniși	tigni	tignirăm	tignirăți	tigniră
	pluperfect	tignisem	tigniseși	tignise	tigniserăm	tigniserăți	tigniseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să tignesc	să tignești	să tignească	să tignim	să tigniți	să tignească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		tignește			tigniți
	negative		nu tigni			nu tigniți

References

• tigni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN