terminație

Romanian

Etymology

Adapted borrowing of Latin terminātiō. Equivalent to termina +‎ -ție.

Pronunciation

• IPA^(key): (prescribed) /ter.miˈna.t͡si.e/, (most common) /ter.miˈna.t͡sje/
• Rhymes: -at͡sie
• Hyphenation: ter‧mi‧na‧ți‧e

Noun

terminație f (plural terminații)

1. ending, end (final point in space)

   terminație nervoasă ― nerve ending

   Synonym: extremitate

2. (linguistic morphology) ending

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	terminație	terminația		terminații	terminațiile
genitive-dative	terminații	terminației		terminații	terminațiilor
vocative	terminație, terminațio			terminațiilor

References

• terminație in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)