tăgăduință

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From tăgădui +‎ -ință.

Noun

[edit]

tăgăduință f (plural tăgăduințe)

  1. denial

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative tăgăduință tăgăduința tăgăduințe tăgăduințele
genitive-dative tăgăduințe tăgăduinței tăgăduințe tăgăduințelor
vocative tăgăduință, tăgăduințo tăgăduințelor