tângă

See also: tanga, Tanga, tánga, tangá, tânga, -tanga, and -tánga

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic тѫга (tǫga).

Noun

tângă n (plural tângi)

1. (obsolete) sadness

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	tângă	tângăul		tângi	tângile
genitive-dative	tângă	tângăului		tângi	tângilor
vocative	tângăule			tângilor

References

• tângă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN