sugruma

Romanian

Etymology

Probably from sub + grumaz (compare sugușa), or possibly from a Vulgar Latin root *suggrumāre, from Latin grumus.

Verb

a sugruma (third-person singular present sugrumă, past participle sugrumat) 1st conjugation

1. to choke
2. to smother
3. to strangle

Conjugation

    conjugation of sugruma (first conjugation, no infix)

infinitive			a sugruma
gerund			sugrumând
past participle			sugrumat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	sugrum	sugrumi	sugrumă	sugrumăm	sugrumați	sugrumă
	imperfect	sugrumam	sugrumai	sugruma	sugrumam	sugrumați	sugrumau
	simple perfect	sugrumai	sugrumași	sugrumă	sugrumarăm	sugrumarăți	sugrumară
	pluperfect	sugrumasem	sugrumaseși	sugrumase	sugrumaserăm	sugrumaserăți	sugrumaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să sugrum	să sugrumi	să sugrume	să sugrumăm	să sugrumați	să sugrume
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		sugrumă			sugrumați
	negative		nu sugruma			nu sugrumați

Synonyms

• strangula
• gâtui

See also

• îneca
• sugușa