strunji
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From strung.
Verb
[edit]a strunji (third-person singular present strunjește, past participle strunjit) 4th conj.
Conjugation
[edit] conjugation of strunji (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a strunji | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | strunjind | ||||||
past participle | strunjit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | strunjesc | strunjești | strunjește | strunjim | strunjiți | strunjesc | |
imperfect | strunjeam | strunjeai | strunjea | strunjeam | strunjeați | strunjeau | |
simple perfect | strunjii | strunjiși | strunji | strunjirăm | strunjirăți | strunjiră | |
pluperfect | strunjisem | strunjiseși | strunjise | strunjiserăm | strunjiserăți | strunjiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să strunjesc | să strunjești | să strunjească | să strunjim | să strunjiți | să strunjească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | strunjește | strunjiți | |||||
negative | nu strunji | nu strunjiți |