stricăciune
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]stricăciune f (plural stricăciuni)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | stricăciune | stricăciunea | stricăciuni | stricăciunile | |
| genitive-dative | stricăciuni | stricăciunii | stricăciuni | stricăciunilor | |
| vocative | stricăciune, stricăciuneo | stricăciunilor | |||