Jump to content

stricățel

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From strica +‎ -ățel.

Adjective

[edit]

stricățel m or n (feminine singular stricățelă, masculine plural stricățeli, feminine and neuter plural stricățele)

  1. diminutive of stricat

Declension

[edit]
Declension of stricățel
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite stricățel stricățelă stricățeli stricățele
definite stricățelul stricățela stricățelii stricățelele
genitive-
dative
indefinite stricățel stricățele stricățeli stricățele
definite stricățelului stricățelei stricățelilor stricățelelor