strătăia

Romanian

Etymology

From stră- +‎ tăia.

Verb

a strătăia (third-person singular present strătaie, past participle strătăiat) 1st conj.

1. to intersect

Conjugation

    conjugation of strătăia (first conjugation, no infix)

infinitive			a strătăia
gerund			strătăind
past participle			strătăiat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	strătăi	strătăi	strătăie	strătăiem	strătăiați	strătăie
	imperfect	strătăiam	strătăiai	strătăia	strătăiam	strătăiați	strătăiau
	simple perfect	strătăiai	strătăiași	strătăie	strătăiarăm	strătăiarăți	strătăiară
	pluperfect	strătăiasem	strătăiaseși	strătăiase	strătăiaserăm	strătăiaserăți	strătăiaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să strătăi	să strătăi	să strătăie	să strătăiem	să strătăiați	să strătăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		strătăie			strătăiați
	negative		nu strătăia			nu strătăiați

References

• strătăia in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN