străinuc

Romanian

Etymology

From străin +‎ -uc.

Adjective

străinuc m or n (feminine singular străinucă, masculine plural străinuci, feminine and neuter plural străinuce)

1. diminutive of străin

Declension

Declension of străinuc

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	străinuc		străinucă	străinuci	străinuce
	definite	străinucul		străinuca	străinucii	străinucele
genitive/ dative	indefinite	străinuc		străinuce	străinuci	străinuce
	definite	străinucului		străinucei	străinucilor	străinucelor

References

• străinuc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN