străinuc

Romanian

Etymology

From străin +‎ -uc.

Adjective

străinuc m or n (feminine singular străinucă, masculine plural străinuci, feminine and neuter plural străinuce)

1. diminutive of străin

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	străinuc		străinucă		străinuci	străinuce
	definite	străinucul		străinuca		străinucii	străinucele
genitive- dative	indefinite	străinuc		străinuce		străinuci	străinuce
	definite	străinucului		străinucei		străinucilor	străinucelor

References

• străinuc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN