stinchi

Italian

Noun

stinchi m

1. plural of stinco

Romanian

Verb

a stinchi (third-person singular present stinchește, past participle stinchit) 4th conj.

1. Obsolete form of stâmpi.

Conjugation

    conjugation of stinchi (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a stinchi
gerund			stinchind
past participle			stinchit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	stinchesc	stinchești	stinchește	stinchim	stinchiți	stinchesc
	imperfect	stincheam	stincheai	stinchea	stincheam	stincheați	stincheau
	simple perfect	stinchii	stinchiși	stinchi	stinchirăm	stinchirăți	stinchiră
	pluperfect	stinchisem	stinchiseși	stinchise	stinchiserăm	stinchiserăți	stinchiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să stinchesc	să stinchești	să stinchească	să stinchim	să stinchiți	să stinchească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		stinchește			stinchiți
	negative		nu stinchi			nu stinchiți

References

• stinchi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN