stânjenitor
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Adjective
[edit]stânjenitor m or n (feminine singular stânjenitoare, masculine plural stânjenitori, feminine and neuter plural stânjenitoare)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | stânjenitor | stânjenitoare | stânjenitori | stânjenitoare | |||
| definite | stânjenitorul | stânjenitoarea | stânjenitorii | stânjenitoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | stânjenitor | stânjenitoare | stânjenitori | stânjenitoare | |||
| definite | stânjenitorului | stânjenitoarei | stânjenitorilor | stânjenitoarelor | ||||