stânjen
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From a Slavic *sęžьnь, probably contaminated with *sъtęženъ (cf. stânjeni).
Noun
[edit]stânjen m (plural stânjeni)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | stânjen | stânjenul | stânjeni | stânjenii | |
| genitive-dative | stânjen | stânjenului | stânjeni | stânjenilor | |
| vocative | stânjenule | stânjenilor | |||