sprințăreț
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Adjective
[edit]sprințăreț m or n (feminine singular sprințăreață, masculine plural sprințăreți, feminine and neuter plural sprințărețe)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | sprințăreț | sprințăreață | sprințăreți | sprințărețe | |||
| definite | sprințărețul | sprințăreața | sprințăreții | sprințărețele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | sprințăreț | sprințărețe | sprințăreți | sprințărețe | |||
| definite | sprințărețului | sprințăreței | sprințăreților | sprințărețelor | ||||
References
[edit]- sprințăreț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN