solemniza

See also: solemnizá

Romanian

Etymology

Borrowed from French solenniser. By surface analysis, solemn +‎ -iza.

Verb

a solemniza (third-person singular present solemnizează, past participle solemnizat) 1st conj.

1. to solemnize

Conjugation

    conjugation of solemniza (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a solemniza
gerund			solemnizând
past participle			solemnizat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	solemnizez	solemnizezi	solemnizează	solemnizăm	solemnizați	solemnizează
	imperfect	solemnizam	solemnizai	solemniza	solemnizam	solemnizați	solemnizau
	simple perfect	solemnizai	solemnizași	solemniză	solemnizarăm	solemnizarăți	solemnizară
	pluperfect	solemnizasem	solemnizaseși	solemnizase	solemnizaserăm	solemnizaserăți	solemnizaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să solemnizez	să solemnizezi	să solemnizeze	să solemnizăm	să solemnizați	să solemnizeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		solemnizează			solemnizați
	negative		nu solemniza			nu solemnizați

References

• solemniza in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

solemniza

1. inflection of solemnizar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative