smotoci

Romanian

Etymology

Unknown.

Verb

a smotoci (third-person singular present smotocește, past participle smotocit) 4th conj.

1. to beat up
2. (Muntenia) to wrestle as play

Conjugation

    conjugation of smotoci (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a smotoci
gerund			smotocind
past participle			smotocit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	smotocesc	smotocești	smotocește	smotocim	smotociți	smotocesc
	imperfect	smotoceam	smotoceai	smotocea	smotoceam	smotoceați	smotoceau
	simple perfect	smotocii	smotociși	smotoci	smotocirăm	smotocirăți	smotociră
	pluperfect	smotocisem	smotociseși	smotocise	smotociserăm	smotociserăți	smotociseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să smotocesc	să smotocești	să smotocească	să smotocim	să smotociți	să smotocească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		smotocește			smotociți
	negative		nu smotoci			nu smotociți

References

• smotoci in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN