smiorcăi
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a smiorcăi (third-person singular present smiorcăiește, past participle smiorcăit) 4th conj.
- to groan
Conjugation
[edit] conjugation of smiorcăi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a smiorcăi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | smiorcăind | ||||||
| past participle | smiorcăit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | smiorcăiesc | smiorcăiești | smiorcăiește | smiorcăim | smiorcăiți | smiorcăiesc | |
| imperfect | smiorcăiam | smiorcăiai | smiorcăia | smiorcăiam | smiorcăiați | smiorcăiau | |
| simple perfect | smiorcăii | smiorcăiși | smiorcăi | smiorcăirăm | smiorcăirăți | smiorcăiră | |
| pluperfect | smiorcăisem | smiorcăiseși | smiorcăise | smiorcăiserăm | smiorcăiserăți | smiorcăiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să smiorcăiesc | să smiorcăiești | să smiorcăiască | să smiorcăim | să smiorcăiți | să smiorcăiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | smiorcăiește | smiorcăiți | |||||
| negative | nu smiorcăi | nu smiorcăiți | |||||