slăvitor

Romanian

Etymology

From slăvi +‎ -itor.

Noun

slăvitor m (uncountable)

1. praiser

Declension

singular only	indefinite	definite
nominative-accusative	slăvitor	slăvitorul
genitive-dative	slăvitor	slăvitorului
vocative	slăvitorule

References

• slăvitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN