singuriu

Romanian

Etymology

From singur +‎ -iu.

Adjective

singuriu m or n (feminine singular singurie, plural singurii)

1. solitary

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	singuriu		singurie		singurii	singurii
	definite	singuriul		singuria		singuriii	singuriile
genitive- dative	indefinite	singuriu		singurii		singurii	singurii
	definite	singuriului		singuriei		singuriilor	singuriilor

References

• singuriu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN