Jump to content

singurică

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From singur +‎ -ică.

Adjective

[edit]

singurică f (feminine only, plural singurice)

  1. diminutive of singur

Declension

[edit]
feminine only singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite singurică singurice
definite singurica singuricele
genitive-
dative
indefinite singurice singurice
definite singuricei singuricelor

References

[edit]
  • singurică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN