Jump to content

sfărâmătură

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From sfărâma +‎ -ătură.

Noun

[edit]

sfărâmătură f (plural sfărâmături)

  1. crumb

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative sfărâmătură sfărâmătura sfărâmături sfărâmăturile
genitive-dative sfărâmături sfărâmăturii sfărâmături sfărâmăturilor
vocative sfărâmătură, sfărâmăturo sfărâmăturilor