sfârșință

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From sfârși +‎ -ință.

Noun

[edit]

sfârșință f (plural sfârșințe)

  1. (obsolete) end

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative sfârșință sfârșința sfârșințe sfârșințele
genitive-dative sfârșințe sfârșinței sfârșințe sfârșințelor
vocative sfârșință, sfârșințo sfârșințelor

References

[edit]
  • sfârșință in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN