secundipară
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French secondipare.
Adjective
[edit]secundipară f (feminine only, plural secundipare)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | — | secundipară | — | secundipare | |||
| definite | — | secundipara | — | secundiparele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | — | secundipare | — | secundipare | |||
| definite | — | secundiparei | — | secundiparelor | ||||
Noun
[edit]secundipară f (plural secundipare)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | secundipară | secundipara | secundipare | secundiparele | |
| genitive-dative | secundipare | secundiparei | secundipare | secundiparelor | |
| vocative | secundipară, secundiparo | secundiparelor | |||
References
[edit]- secundipară in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN