scornoci

Romanian

Etymology

From scorni +‎ -oci.

Verb

a scornoci (third-person singular present scornocește, past participle scornocit) 4th conj.

1. to invent, make up

Conjugation

    conjugation of scornoci (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a scornoci
gerund			scornocind
past participle			scornocit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	scornocesc	scornocești	scornocește	scornocim	scornociți	scornocesc
	imperfect	scornoceam	scornoceai	scornocea	scornoceam	scornoceați	scornoceau
	simple perfect	scornocii	scornociși	scornoci	scornocirăm	scornocirăți	scornociră
	pluperfect	scornocisem	scornociseși	scornocise	scornociserăm	scornociserăți	scornociseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să scornocesc	să scornocești	să scornocească	să scornocim	să scornociți	să scornocească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		scornocește			scornociți
	negative		nu scornoci			nu scornociți

References

• scornoci in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN