schelălăi

Romanian

Etymology

From s- +‎ chelălăi.

Verb

a schelălăi (third-person singular present schelălăie, past participle schelălăit) 4th conjugation

1. to yelp

Conjugation

    conjugation of schelălăi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a schelălăi
gerund			schelălăind
past participle			schelălăit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	schelălăi	schelălăi	schelălăie	schelălăim	schelălăiți	schelălăie
	imperfect	schelălăiam	schelălăiai	schelălăia	schelălăiam	schelălăiați	schelălăiau
	simple perfect	schelălăii	schelălăiși	schelălăi	schelălăirăm	schelălăirăți	schelălăiră
	pluperfect	schelălăisem	schelălăiseși	schelălăise	schelălăiserăm	schelălăiserăți	schelălăiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să schelălăi	să schelălăi	să schelălăie	să schelălăim	să schelălăiți	să schelălăie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		schelălăie			schelălăiți
	negative		nu schelălăi			nu schelălăiți

References

• schelălăi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN