sărman

Romanian

Etymology

From Proto-Slavic *siromaxъ, possibly through Serbo-Croatian siromah.

Pronunciation

• IPA^(key): /sərˈman/

Adjective

sărman m or n (feminine singular sărmană, masculine plural sărmani, feminine and neuter plural sărmane)

1. poor, wretched, unfortunate

   Synonyms: sărac, amărât, biet, nenorocit

Declension

Declension of sărman

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	sărman		sărmană		sărmani	sărmane
	definite	sărmanul		sărmana		sărmanii	sărmanele
genitive- dative	indefinite	sărman		sărmane		sărmani	sărmane
	definite	sărmanului		sărmanei		sărmanilor	sărmanelor

Noun

sărman m (plural sărmani, feminine equivalent sărmană)

1. one who is poor, wretched
2. orphan

   Synonym: orfan

Declension

Declension of sărman

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	sărman	sărmanul		sărmani	sărmanii
genitive-dative	sărman	sărmanului		sărmani	sărmanilor
vocative	sărmanule			sărmanilor