săcăluț

Romanian

Etymology

From sac +‎ -ăluț.

Noun

săcăluț n (uncountable)

1. diminutive of sac

Declension

singular only	indefinite	definite
nominative-accusative	săcăluț	săcăluțul
genitive-dative	săcăluț	săcăluțului
vocative	săcăluțule

References

• săcăluț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN