runculeț

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From runc +‎ -uleț.

Noun

[edit]

runculeț n (plural runculețe)

  1. diminutive of runc

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative runculeț runculețul runculețe runculețele
genitive-dative runculeț runculețului runculețe runculețelor
vocative runculețule runculețelor

References

[edit]
  • runculeț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN