rotmistru
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from Polish rotmistrz, from German Rittmeister.
Noun
[edit]rotmistru m (plural rotmiștri)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | rotmistru | rotmistruul | rotmiștri | rotmiștrii | |
| genitive-dative | rotmistru | rotmistruului | rotmiștri | rotmiștrilor | |
| vocative | rotmistruule | rotmiștrilor | |||