româniza
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a româniza (third-person singular present românizează, past participle românizat) 1st conjugation
- to Romanianize
Conjugation
[edit] conjugation of româniza (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a româniza | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | românizând | ||||||
| past participle | românizat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | românizez | românizezi | românizează | românizăm | românizați | românizează | |
| imperfect | românizam | românizai | româniza | românizam | românizați | românizau | |
| simple perfect | românizai | românizași | româniză | românizarăm | românizarăți | românizară | |
| pluperfect | românizasem | românizaseși | românizase | românizaserăm | românizaserăți | românizaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să românizez | să românizezi | să românizeze | să românizăm | să românizați | să românizeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | românizează | românizați | |||||
| negative | nu româniza | nu românizați | |||||