repețit

Romanian

Adjective

repețit m or n (feminine singular repețită, masculine plural repețiți, feminine and neuter plural repețite)

1. Obsolete form of repetat.

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	repețit		repețită		repețiți	repețite
	definite	repețitul		repețita		repețiții	repețitele
genitive- dative	indefinite	repețit		repețite		repețiți	repețite
	definite	repețitului		repețitei		repețiților	repețitelor

References

• repețit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN