renega

See also: renegá

Catalan

Verb

renega

1. inflection of renegar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Galician

Verb

renega

1. inflection of renegar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Portuguese

Verb

renega

1. inflection of renegar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin renegare.

Verb

a renega (third-person singular present reneagă, past participle renegat) 1st conj.

1. to deny

Conjugation

    conjugation of renega (first conjugation, no infix)

infinitive			a renega
gerund			renegând
past participle			renegat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	reneg	renegi	reneagă	renegăm	renegați	reneagă
	imperfect	renegam	renegai	renega	renegam	renegați	renegau
	simple perfect	renegai	renegași	renegă	renegarăm	renegarăți	renegară
	pluperfect	renegasem	renegaseși	renegase	renegaserăm	renegaserăți	renegaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să reneg	să renegi	să renege	să renegăm	să renegați	să renege
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		reneagă			renegați
	negative		nu renega			nu renegați