recrimina
Appearance
Italian
[edit]Verb
[edit]recrimina
- inflection of recriminare:
Anagrams
[edit]Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French récriminer.
Pronunciation
[edit]Verb
[edit]a recrimina (third-person singular present recriminează, past participle recriminat) 1st conjugation
- to recriminate
Conjugation
[edit] conjugation of recrimina (first conjugation, -ez- infix)
infinitive | a recrimina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | recriminând | ||||||
past participle | recriminat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | recriminez | recriminezi | recriminează | recriminăm | recriminați | recriminează | |
imperfect | recriminam | recriminai | recrimina | recriminam | recriminați | recriminau | |
simple perfect | recriminai | recriminași | recrimină | recriminarăm | recriminarăți | recriminară | |
pluperfect | recriminasem | recriminaseși | recriminase | recriminaserăm | recriminaserăți | recriminaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să recriminez | să recriminezi | să recrimineze | să recriminăm | să recriminați | să recrimineze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | recriminează | recriminați | |||||
negative | nu recrimina | nu recriminați |
Further reading
[edit]- recrimina in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
Spanish
[edit]Verb
[edit]recrimina
- inflection of recriminar: