reciti

Catalan

Verb

reciti

1. inflection of recitar:
   1. first/third-person singular present subjunctive
   2. third-person singular imperative

Italian

Verb

reciti

1. inflection of recitare:
   1. second-person singular present indicative
   2. first/second/third-person singular present subjunctive
   3. third-person singular imperative

Anagrams

• retici

Romanian

Etymology

From re- +‎ citi.

Pronunciation

• IPA^(key): /re.t͡ʃiˈti/

Verb

a reciti (third-person singular present recitește, past participle recitit) 4th conj.

1. to reread

Conjugation

    conjugation of reciti (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a reciti
gerund			recitind
past participle			recitit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	recitesc	recitești	recitește	recitim	recitiți	recitesc
	imperfect	reciteam	reciteai	recitea	reciteam	reciteați	reciteau
	simple perfect	recitii	recitiși	reciti	recitirăm	recitirăți	recitiră
	pluperfect	recitisem	recitiseși	recitise	recitiserăm	recitiserăți	recitiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să recitesc	să recitești	să recitească	să recitim	să recitiți	să recitească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		recitește			recitiți
	negative		nu reciti			nu recitiți

Further reading

• reciti in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)