recitant

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search
See also: récitant

Catalan

[edit]

Verb

[edit]

recitant

  1. gerund of recitar

Latin

[edit]

Verb

[edit]

recitant

  1. third-person plural present active indicative of recitō

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

Borrowed from French récitant.

Adjective

[edit]

recitant m or n (feminine singular recitantă, masculine plural recitanți, feminine and neuter plural recitante)

  1. reciting

Declension

[edit]
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative/
accusative
indefinite recitant recitantă recitanți recitante
definite recitantul recitanta recitanții recitantele
genitive/
dative
indefinite recitant recitante recitanți recitante
definite recitantului recitantei recitanților recitantelor