recăsătorit
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of recăsători.
Adjective
[edit]recăsătorit m or n (feminine singular recăsătorită, masculine plural recăsătoriți, feminine and neuter plural recăsătorite)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | recăsătorit | recăsătorită | recăsătoriți | recăsătorite | |||
| definite | recăsătoritul | recăsătorita | recăsătoriții | recăsătoritele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | recăsătorit | recăsătorite | recăsătoriți | recăsătorite | |||
| definite | recăsătoritului | recăsătoritei | recăsătoriților | recăsătoritelor | ||||