reîntemeia
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a reîntemeia (third-person singular present reîntemeiază, past participle reîntemeiat) 1st conjugation
- to refound, to reestablish
Conjugation
[edit] conjugation of reîntemeia (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a reîntemeia | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | reîntemeind | ||||||
| past participle | reîntemeiat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | reîntemeiez | reîntemeiezi | reîntemeiază | reîntemeiem | reîntemeiați | reîntemeiază | |
| imperfect | reîntemeiam | reîntemeiai | reîntemeia | reîntemeiam | reîntemeiați | reîntemeiau | |
| simple perfect | reîntemeiai | reîntemeiași | reîntemeie | reîntemeiarăm | reîntemeiarăți | reîntemeiară | |
| pluperfect | reîntemeiasem | reîntemeiaseși | reîntemeiase | reîntemeiaserăm | reîntemeiaserăți | reîntemeiaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să reîntemeiez | să reîntemeiezi | să reîntemeieze | să reîntemeiem | să reîntemeiați | să reîntemeieze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | reîntemeiază | reîntemeiați | |||||
| negative | nu reîntemeia | nu reîntemeiați | |||||
References
[edit]- reîntemeia in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN