rătăci

Romanian

Etymology

From a Vulgar Latin root *erraticīre, from errāticāre, from Latin errāticus, from errō, errāre.

Pronunciation

• Audio:

  (file)

Verb

a rătăci (third-person singular present rătăcește, past participle rătăcit) 4th conj.

1. (reflexive) to get lost, become lost, lose oneself.
2. (intransitive) to wander
3. (transitive) to lose, misplace

Conjugation

    conjugation of rătăci (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a rătăci
gerund			rătăcind
past participle			rătăcit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	rătăcesc	rătăcești	rătăcește	rătăcim	rătăciți	rătăcesc
	imperfect	rătăceam	rătăceai	rătăcea	rătăceam	rătăceați	rătăceau
	simple perfect	rătăcii	rătăciși	rătăci	rătăcirăm	rătăcirăți	rătăciră
	pluperfect	rătăcisem	rătăciseși	rătăcise	rătăciserăm	rătăciserăți	rătăciseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să rătăcesc	să rătăcești	să rătăcească	să rătăcim	să rătăciți	să rătăcească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		rătăcește			rătăciți
	negative		nu rătăci			nu rătăciți

Synonyms

• pierde
• răzleți

Related terms

• rătacire
• rătăcit
• rătăcitor