răspicat
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of răspica.
Pronunciation
[edit]Adverb
[edit]răspicat
Adjective
[edit]răspicat m or n (feminine singular răspicată, masculine plural răspicați, feminine and neuter plural răspicate)
- clear (about voice).
- 1920, Liviu Rebreanu, Ion: Glasul iubirii:
- Citi copistul din hârțoagele lui, cu glas mai răspicat.
- The clerk read from his papers, with a clearer voice.
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | răspicat | răspicată | răspicați | răspicate | |||
| definite | răspicatul | răspicata | răspicații | răspicatele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | răspicat | răspicate | răspicați | răspicate | |||
| definite | răspicatului | răspicatei | răspicaților | răspicatelor | ||||