răsculător
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]răsculător m (plural răsculători)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | răsculător | răsculătorul | răsculători | răsculătorii | |
| genitive-dative | răsculător | răsculătorului | răsculători | răsculătorilor | |
| vocative | răsculătorule | răsculătorilor | |||
References
[edit]- răsculător in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN