răscolnic

Romanian

Etymology

From răscoală +‎ -nic.

Adjective

răscolnic m or n (feminine singular răscolnică, masculine plural răscolnici, feminine and neuter plural răscolnice)

1. (obsolete) agitator

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	răscolnic		răscolnică		răscolnici	răscolnice
	definite	răscolnicul		răscolnica		răscolnicii	răscolnicele
genitive- dative	indefinite	răscolnic		răscolnice		răscolnici	răscolnice
	definite	răscolnicului		răscolnicei		răscolnicilor	răscolnicelor

References

• răscolnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN