răpuitor
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]răpuitor m (plural răpuitori)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | răpuitor | răpuitorul | răpuitori | răpuitorii | |
| genitive-dative | răpuitor | răpuitorului | răpuitori | răpuitorilor | |
| vocative | răpuitorule | răpuitorilor | |||