răbufni
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a răbufni (third-person singular present răbufnește, past participle răbufnit) 4th conj.
- to flare up
Conjugation
[edit] conjugation of răbufni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a răbufni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răbufnind | ||||||
| past participle | răbufnit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răbufnesc | răbufnești | răbufnește | răbufnim | răbufniți | răbufnesc | |
| imperfect | răbufneam | răbufneai | răbufnea | răbufneam | răbufneați | răbufneau | |
| simple perfect | răbufnii | răbufniși | răbufni | răbufnirăm | răbufnirăți | răbufniră | |
| pluperfect | răbufnisem | răbufniseși | răbufnise | răbufniserăm | răbufniserăți | răbufniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răbufnesc | să răbufnești | să răbufnească | să răbufnim | să răbufniți | să răbufnească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răbufnește | răbufniți | |||||
| negative | nu răbufni | nu răbufniți | |||||