publicălui
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Verb
[edit]a publicălui (third-person singular present publicăluiește, past participle publicăluit) 4th conjugation
Conjugation
[edit] conjugation of publicălui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a publicălui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | publicăluind | ||||||
| past participle | publicăluit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | publicăluiesc | publicăluiești | publicăluiește | publicăluim | publicăluiți | publicăluiesc | |
| imperfect | publicăluiam | publicăluiai | publicăluia | publicăluiam | publicăluiați | publicăluiau | |
| simple perfect | publicăluii | publicăluiși | publicălui | publicăluirăm | publicăluirăți | publicăluiră | |
| pluperfect | publicăluisem | publicăluiseși | publicăluise | publicăluiserăm | publicăluiserăți | publicăluiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să publicăluiesc | să publicăluiești | să publicăluiască | să publicăluim | să publicăluiți | să publicăluiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | publicăluiește | publicăluiți | |||||
| negative | nu publicălui | nu publicăluiți | |||||
References
[edit]- publicălui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN