pronostica

See also: pronosticá

Catalan

Verb

pronostica

1. inflection of pronosticar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Italian

Verb

pronostica

1. inflection of pronosticare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• capostorni

Romanian

Etymology

Borrowed from French pronostiquer.

Verb

a pronostica (third-person singular present pronostichează, past participle pronosticat) 1st conjugation

1. to prognosticate

Conjugation

    conjugation of pronostica (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a pronostica
gerund			pronosticând
past participle			pronosticat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	pronostichez	pronostichezi	pronostichează	pronosticăm	pronosticați	pronostichează
	imperfect	pronosticam	pronosticai	pronostica	pronosticam	pronosticați	pronosticau
	simple perfect	pronosticai	pronosticași	pronostică	pronosticarăm	pronosticarăți	pronosticară
	pluperfect	pronosticasem	pronosticaseși	pronosticase	pronosticaserăm	pronosticaserăți	pronosticaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să pronostichez	să pronostichezi	să pronosticheze	să pronosticăm	să pronosticați	să pronosticheze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		pronostichează			pronosticați
	negative		nu pronostica			nu pronosticați

Spanish

Verb

pronostica

1. inflection of pronosticar:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative