presimț
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From presimți.
Noun
[edit]presimț n (plural presimțuri)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | presimț | presimțul | presimțuri | presimțurile | |
| genitive-dative | presimț | presimțului | presimțuri | presimțurilor | |
| vocative | presimțule | presimțurilor | |||